ION DUMITRESCU - BORȘA

 

Preot. Născut la 14 Septembrie 1899 în Bălcești, Argeș. Comandant legionar. Urmează Facultatea de Teologie din București. Preot în Maramureș, unde este arestat, judecat pentru susținerea revendicărilor țăranilor din Borșa și eliberat.

Intră în Mișcarea Legionară în 1930. Secretar general al Partidului Totul Pentru Țară în anul 1935. A luat parte la expediția din Spania împreună cu echipa condusă de Gen. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, al cărei ultim supraviețuitor a fost.

În timpul represiunii antilegionare din 1938 se refugiază în Polonia, apoi în Germania. Face parte dintr-un comandament legionar constituit la Berlin pe timpul primului exil legionar.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Țară în decembrie 1937. Colaborator al revistelor Duminica creștină, Pământul strămoșesc, Buna Vestire, Rânduiala. A scris cartea Cea mai mare jertfă legionară, în care evocă lupta pentru creștinătate din Spania anilor 1936-1937 și jertfa lui Ion Moța și Vasile Marin.

În perioada de pregătire a revoluției legionare (1939-1940) și pe timpul guvernării legionare refuză să sprijine inițiativele lui Horia Sima și se angajează în acțiuni de subminare a autorității Comandantului. Este eliminat din Mișcare de Forul Superior Legionar.

După venirea comunismului la putere este întemnițat și supus la diverse chinuri, pentru a se desolidariza de Mișcarea Legionară și este obligat să o atace în diverse feluri în cadrul cluburilor de "reeducare" instituite din ordinul Ministerului de Interne la Aiud.

 

 

Cea mai mare jertfă legionară. Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1937. 276 pag. Ediția a II-a, Editura "Mișcării Legionare", București, 1940.